Sfântul Neagoe Basarab (cca 1459–1527) este una dintre figurile luminoase ale istoriei și spiritualității românești: domn iubitor de pace, cărturar și pelerin al Sfântului Munte Athos.
Domnie și pace
În vremea sa, Țara Românească a cunoscut o înflorire a vieții bisericești și culturale. Neagoe Basarab a sprijinit mănăstirile, a ridicat biserici și a încurajat meșteșugurile, arătând că dreptatea și milostenia sunt temelia unei domnii bineplăcute lui Dumnezeu.
Ctitor la Athos și în țară
Legătura sa cu Athosul — prin sprijinirea mănăstirilor românești de acolo și prin pelerinajele sale — arată setea sa după tăcerea și rugăciunea isihastă. În același spirit, schitul de la Vlădești dorește să continue această moștenire: viață monahală după tipic athonit, în inima României.
„Cel ce zidește biserici și sprijină pe săraci zidește și sufletul său spre Împărăția cerurilor.” — tradiție atribuită ctitorilor evlavioși
Învățătură și carte
„Învățăturile lui Neagoe Vodă către fiul său Teodosie” rămân o mărturie a grijii sale pentru formația duhovnicească a celor ce vor conduce: smerenie, dreptate, respect pentru Biserică și pentru cei mici.
Canonizare și cinste
Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților, spre bucuria credincioșilor care îl cinstesc ca ocrotitor al ctitoriei și al culturii românești ortodoxe. Schitul închinat lui dorește să fie loc de slujire, rugăciune și primire a pelerinilor.